Data: 18.03.2013.

Propuneri, recomandări și concluzii pentru elaborarea proiectului de Lege cu privire la administratori/lichidatori autorizați.

1. Activitatea administratorului insolvabilității în Republica Moldova

În Republica Moldova reglementări privind insolvabilitatea au încercat a fi introduse odată cu

apariţia activităţii antreprenoriale şi trecerea de la o economie centralizată la una de piaţă liberă. Iniţial a fost adoptată Legea cu privire la faliment din 1992, care a fost înlocuită prin Legea cu privire la faliment din 1996, ulterior fiind reglementată de Legea insolvabilității nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001, iar la moment atît procedura de insolvabilitate, cît și activitatea administratorilor de insolvabilitate este reglementată prin Legea cu privire la insolvabilitate nr. 149 din 29.06.2012 (în continuare – Legea 149/2012), care conține un capitol separat consacrat reglementării activității administratorilor de insolvabilitate în cadrul procesului de insolvabilitate.

1.1. Cadrul normativ naţional privind activitatea administratorilor insolvabilității

Procedura de insolvabilitate reprezintă un important mecanism juridico-economic de asigurare a

stabilităţii şi siguranţei circuitului civil. Acesta permite a diminua la maxim efectele negative ale

situaţiei cînd un subiect de drept se află în incapacitate de plată. Reglementarea legislativă a procesului de insolvabilitate și-a găsit reflectare în Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, publicată la 14 septembrie 2012 (în vigoare de la 14.03.2013). Actul legislativ în cauză a fost elaborat în contextul tendinţei generale de creştere a numărului proceselor de insolvabilitate ca urmare a crizei economice şi necesităţii excluderii din piaţă a subiecţilor economici neviabili.

Astfel, procedura de insolvabilitate se intentează şi se desfășoară în conformitate cu Legea

insolvabilităţii 149/2012, precum și în concordanţă cu Codul de procedură civilă. Scopul procesului de insolvabilitate este stipulat la art. 1 al Legii 149/2012 şi se rezumă la asigurarea satisfacerii colective a creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit.

Rolul central în cadrul procedurii de insolvabilitate îl joacă administratorul –persoana desemnată

în condiţiile legii pentru supravegherea şi/sau administrarea debitorului în perioada de observaţie, în procesul de insolvabilitate şi/sau pe durata restructurării în conformitate cu competenţele stabilite de lege (art. 2 din Legea 149/2012). Legea 149/2012 stabileşte cadrul juridic pentru procesul de restructurare a întreprinderilor insolvabile în vederea remedierii lor financiare şi economice,satisfacerii colective a creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii planului sau prin lichidarea patrimoniului şi distribuirea produsului obţinut. Legea menţionată nu poate reglementa sub toate aspectele exercitarea profesiei de administrator în procedura de insolvabilitate sau exercitarea activităţilor de administrare fiduciară în afara procedurilor de insolvabilitate, nu prevede o reglementare completă şi clară cu referire la activitatea profesională a administratorilor, nu stabileşte posibilitatea autoadministrării şi nu instituie criterii clare cu privire la examinarea capacităţilor profesionale şi admiterea în profesie. Or, odată cu pronunţarea hotărârii de

intentare a procesului de insolvabilitate debitorul pierde dreptul de folosinţă, de dispoziţie şi de

administrare asupra propriului patrimoniu, acestea trecând de drept la administratorul insolvabilităţii,ceea ce impune o excelentă pregătire profesională şi o reglementare strictă a modului de organizare a activităţii acestuia pentru atingerea scopului scontat.

Un alt act normativ care instituie reguli privind accederea în profesia de administrator al

insolvabilității este Ordinul nr. 54 din 29.08.2006 al Camerei de Licențiere privind condiţiile de

licenţiere şi lista documentelor suplimentare, ce se anexează la cererile de eliberare a licenţelor

pentru activitatea de administrator al insolvabilităţii (în redacţie nouă). Acest Ordin instituie

cerințele pentru licențierea activității de administrator al insolvabilității, dar și incompatibilitățile la exercitarea activității. Instituirea unor asemenea norme prin acte normative subordonate legii

contravine grav condițiilor generale obligatorii care trebuie sa le întrunească un act normativ, potrivit cărora proiectul de act normativ întocmit pe baza unui act de nivel superior nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni scopului, principiilor şi dispoziţiilor acestuia. În situația de față normele instituite prin Ordinul nr. 54 din 29.08.2006 poartă caracter primar,deși în clauza de emitere a acestuia este prevăzut clar că a fost emis în conformitate cu art.7 alin.(2)lit.c) din Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind licenţierea unor genuri de activitate(republicată în MO nr.26-28 din 18.02.2005) şi Legea nr.223-XVI din 14 iulie 2006 cu privire la modificarea şi completarea Legii insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 (MO nr.126-130/art.617 din 11.08.2006). În situația în care Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001este abrogată ,

actualitatea Ordinului, de asemenea, este afectată. În aceste condiții, aprobarea unui act normativ la nivel de lege, care să reglementeze aspectele legislative primare ce țin de activitatea administratorilor insolvabilității este mai mult decît necesară.Astfel, întru realizarea Planului de Acţiuni ”Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie,Bunăstare 2011-2014” al Guvernului Republicii Moldova şi modernizarea statutului unor profesii juridice şi conexe sistemului judiciar precum, experţii judiciari, traducătorii şi interpreţii autorizaţi,inclusiv a administratorilor insolvabilităţii a fost elaborat Proiectul Legii cu privire la administratorii autorizaţi. Proiectul are drept scop instituirea cadrului legal privind autorizarea, organizarea şi supravegherea activităţii profesionale a administratorilor pentru a consolida calitatea actului de justiţie, economia, transparenţa şi rapiditate efectuării acţiunilor în procedura de insolvabilitate şi dizolvare a persoanelor juridice şi a întreprinzătorului individual.La fel, reglementarea profesiei administratorilor este un ingredient important pentru eficientizarea regimului de insolvenţă. Totodată, experţii Băncii Mondiale la întrevederea realizată cu reprezentanţii Ministerului Justiţiei au menţionat necesitatea stringentă de elaborare a unui act normativ separat cu privire la reglementarea profesiei administratorilor insolvabilităţii cu scopul de a organiza activitatea profesionistă a acestora, fiind cunoscute în această direcţie atât practicile legislative naţionale ale ţărilor UE – Cehia, Polonia, Slovacia, Franţa, România, Germania, Estonia, cât şi legislaţia comunitară. Astfel, potrivit Directivei 2006/123/CE în materia liberalizării circulaţiei serviciilor, autorizarea profesiei nou create este în esenţă argumentată de interesul general care este urmărit prin activitatea administratorilor. Totodată, stricta reglementare a profesiei vine să garanteze respectarea regulilor de deontologie, independenţă, imparţialitate şi transparenţă în cursul exercitării profesiei, buna coordonare a dezvoltării profesiei prin organele colective instituite, etc. observaţie menţionată de către experţii IFC/ Banca Mondială în analiza realizată pe marginea proiectului menționat.

Aceste considerente determină necesitatea adoptării unei legi distincte care să instituie un

mecanism clar de activitate şi supraveghere a administratorilor insolvabilităţii. Pe de altă parte,

proiectul de lege nu intervine la nivelul reglementării materiei propriu-zise a procedurii de

insolvabilitate, care este reglementat de Legea insolvabilităţii, ci se limitează la condiţiile de accedere în profesie, controlul şi supravegherea practicienilor, forma de organizare a activităţii acestora – norme materiale care ţin de standardele profesionale pe care trebuie să le întrunească administratorii (astfel,drepturile şi obligaţiile procesuale ale administratorilor, mecanismul de desemnare al acestora este reglementat de norme procesuale din Legea cu privire la insolvabili tate).

În continuare se va prezenta propuneri și recomandări privind funcționarea profesiei de administrator al insolvabilității prin prisma prevederilor în vigoare la momentul actual, dar cu specificarea îmbunătățirilor care se preconizează a fi introduse în baza proiectului de Lege cu privire la administratorii autorizați.

1.2. Standarde internaţionale cu privire la funcţionarea administratorilor autorizaţi

În conformitate cu practicile internaţionale, codificate în UNCITRAL Legislative Guide on

Insolvency Law (2005) [Ghidul Legislativ privind legea insolvenţei UNCITRAL (2005)],

administratorii insolvabilităţii şi lichidatorii joacă “un rol central în implementare efectivă şi eficientă a legii insolvenţei, avînd competenţă determinantă asupra companiilor-debitoare şi patrimoniul lor, obligaţia de a proteja acest patrimoniu şi valoarea lui, precum şi interesele creditorilor şi ale angajaţilor, obligaţia de a asigura aplicarea imparţială şi eficientă a legislaţiei. Respectiv este esenţial ca administratorul insolvabilităţii să dispună de o calificare corespunzătoare şi să posedecunoştinţe, experienţă şi calităţi personale ce îi vor permite nu numai asigurarea derulării eficiente şi efective a procedurilor dar şi asigurarea siguranţei în sistemul de insolvabilitate”.

Astfel, în vederea perfectării cadrului legal cu privire la administratorii insolvabilităţii, urmează

să se ţină cont de standardele Europene şi practicile statelor străine precum ar fi Estonia, Letonia,

Lituania, România, Franţa, Marea Britanie, Germania, etc. Acestea oferă posibilitatea examinării

funcţionării activităţii profesioniste a administratorilor în practicile străine, ceea ce ar consolida

conştientizarea necesităţii unei reglementări asemănătoare şi în Republica Moldova.

Noile prevederi legale urmează să instituie un mecanism de reglementare complex a profesiei: pe

de o parte legea stabileşte un cadru general concret şi expres care reglementează activitatea

administratorilor, pe de altă parte urmează a se interveni cu reglementarea exactă pentru a asigura buna funcţionare a activităţii propriu-zise (reglementarea modalităţii de desfăşurare a organizării examenului de calificare în profesia de administrator, etc.) aprobarea unui cod deontologic pentru a supraveghea comportamentul administratorilor prin prisma regulilor deontologice şi de etică profesională, cea din urmă prerogativă fiind în esenţă manifestarea tendinţei de autoreglementare a profesiei. Practica internaţională (Lituania, Estonia) arată că în cadrul acestei profesii liberale preponderant activează persoane cu studii juridice şi acestea au rezultate mai bune decît administratorii care au la bază studii din alte domenii.

2. Organizarea şi funcţionarea administratorului insolvabilităţii

2.1. Organizarea activităţii administratorului insolvabilităţii

1. Formele de organizare

Figura centrală, în cadrul procedurii de insolvabilitate, administratorul, are scopul de a îndeplini

supravegherea realizată de instanţa de judecată, protejarea şi administrarea masei debitoare şi asigurarea protecţiei drepturilor creditorilor. Anume datorită cerinţelor înaintate faţă de acesta, legea impune o serie de condiţii de fond obligatorii pentru îndeplinirea funcţiei de administrator al insolvabilităţii.

În prezent, administratorii de insolvabilitate pot fi organizaţi doar în calitate de întreprinzători

individuali: ei nu pot forma entităţi juridice sau adopta mai multe structuri adecvate de afaceri, cum ar fi intrarea în parteneriat cu alţi administratori. Pentru a-şi îndeplini funcţiile lor statutare şi comerciale, administratorii au nevoie de sprijinul avocaţilor, contabililor şi altor categorii de angajaţi profesionişti şi angajaţi auxiliari. Acest lucru este mai evident odată cu creşterea complexităţii cazurilor de insolvabilitate şi este deosebit de important în misiunile de restructurare. Totodată, Legea 149/2012 nu reflectă autoadministrarea profesională a administratorilor, situaţie realizabilă prin noul proiect de Lege cu privire la administratorii autorizaţi, prin creare unei organizaţii profesionale. Totodată proiectul instituie prevederi potrivit cărora administratorii de insolvabilitate pot să se organizeze în birouri asociate potrivit modelului avocaţilor şi executorilor judecătoreşti. Acest lucru este, însă,necoordonat cu proiectul Legii insolvabilităţii. Astfel de birouri particulare se pot asocia în societăţi profesionale civile, care au statut de persoană juridică. Aceasta poate fi util în cazul în care administratorii doresc să se asocieze pentru a împărţi resursele în timpul lucrului asupra cazurilor.

Astfel, cu referire la organizarea activităţii de administrator, urmează a fi prevăzută instituirea

birourilor individuale (asociate) drept formă unică de organizare a activităţii administratorilor, aceştia fiind obligaţi să prezinte Ministerului Justiţiei informaţii privind biroul în care îşi desfăşoară activitatea.

Biroul asociat urmează să dobândească calitatea de persoană juridică, iar relaţiile dintre

fondatori vor fi stabilite prin intermediu unui contract. Pentru exercitarea atribuţiilor sale profesionale administratorul poate angaja personal calificat în diverse domenii. În vederea asigurării independenţei administratorilor, proiectul de lege prevede interzicerea instituirii birourilor în incinta sediilor aflate în gestiunea instanţelor de judecată.

Reieşind din obiectul de reglementare al proiectului de Lege cu privire la administratorii

autorizaţi, şi anume reglementarea activităţii profesionale independente a administratorilor autorizaţi pentru exercitarea atribuţiilor speciale în procesele de insolvabilitate şi de dizolvare a întreprinderilor şi organizaţiilor, putem constata că în cea mai mare parte legislaţia se referă la reglementarea uneiprofesii liberale exercitate de subiecţii acesteia în domenii precum procedura judiciară necontencioasă de insolvabilitate sau procedura de dizolvare a întreprinderilor şi organizaţiilor.

1. Standarde de calitate

Standardele practicii profesionale sunt destinate pentru a permite practicianului să-şi exercite

atribuțiile profesionale oferind în acelaşi timp îndrumări cu privire la practica profesională

corespunzătoare. Astfel de standarde obligatorii contribuie la creşterea calităţii profesiei, şi asigură transparenţa şi predictibilitatea practicii. Standardele ar trebuie să ofere orientări clare cu privire la modalităţile de a desfăşura activitatea şi ar trebui să fie suficient de precise pentru a permite autorităţii de reglementare de a determina dacă titularul a respectat standardul.

Legislația actuală nu stabilește careva standarde profesionale de activitate a administratorilor

insolvabilității. Proiectul de Lege cu privire la administratorii autorizați stabilește, totuși, că

administratorul urmează sa își documenteze activitatea în conformitate cu regulamentul aprobat de către Ministerul Justiției.

1. Incompatibilităţi

Actuala legislaţie stabileşte expres, în art. 68 alin.(6) a Legii 149/2012

”(6) Exercitarea atribuţiilor de administrator/lichidator este compatibilă cu activitatea de

avocat, de consilier juridic, de expert contabil, de contabil autorizat, de evaluator, auditor financiar,arbitru, mediator, de conciliator şi de expert financiar.”

Cu toate acestea, proiectul Legii cu privire la administratorii autorizați prevede expres

inadmisibilitatea exercitării concomitente profesiilor menționate. O astfel de reglementare este

prevăzută şi în Directiva 2006/123/CE, care prevede la art. 25 că statul poate impune anumite exigenţe cît priveşte exercitarea unei profesii reglementate pentru a se limita situaţiile de apariţie a conflictelor de interes şi a traficului de influenţă, delicte care pot apărea datorită specificului activităţii administratorului dar şi pentru a asigura independenţa şi imparţialitatea acestuia.

Totodată, legislația în vigoare stabilește și unele restricții pentru exercitarea activității, acestea fiind limitate la următoarele situații : Art. 63 alin. (8) din Legea 149/2012 :

(8) Una şi aceeaşi persoană poate fi desemnată nelimitat în funcţia de administrator provizoriu

în perioada de observare şi în funcţia de lichidator în procedura simplificată a falimentului, iar în funcţia de administrator al insolvabilităţii şi de lichidator al procedurii falimentului în maximum 10 întreprinderi insolvabile. În procedura de restructurare, una şi aceeaşi persoană poate fi desemnată la 5 întreprinderi unde se va aplica planul ce prevede redresarea (restabilirea solvabilităţii) şi continuarea activităţii debitorului şi la 10 întreprinderi unde se va aplica, în cumul cu planul de redresare ori separat, planul de lichidare a patrimoniului întreprinderii sau planul privind transmiterea întreprinderii ori a unei părţi a ei către un alt titular. Art. 68 alin. (7) din Legea 149/2012:

(7) Administratorul/lichidatorul unui debitor insolvabil nu poate să reprezinte concomitent

interesele creditorului acestuia. În astfel de cazuri, creditorul declarat insolvabil va fi reprezentat în procedura de insolvabilitate a debitorului de către preşedintele comitetului creditorilor sau, după caz, de un delegat desemnat de adunarea creditorilor.

În același timp, însă, ordinul Camerei de Licenţiere nr. 54 din 28.09.2006 în p. 7 stabilește

”Una şi aceeaşi persoană nu poate fi desemnată în funcţia de administrator decît al unei singure

întreprinderi insolvabile.

În cazuri excepţionale, instanţa de judecată, cu acordul comitetului creditorilor, poate desemna

una şi aceeaşi persoană în funcţia de administrator a nu mai mult decît două astfel de întreprinderi. Restricţia în cauză se referă doar la întreprinderile la care se va aplica planul ce prevede redresarea (restabilirea solvabilităţii) şi continuarea activităţii debitorului.

Una şi aceeaşi persoană, cu excepţia persoanelor specificate la alineatul precedent, poate fi

desemnată în funcţia de administrator la maximum 4 întreprinderi la care se va aplica planul ce

prevede lichidarea patrimoniului întreprinderii sau transmiterea întreprinderii ori a unei părţi din aceasta către un alt titular.

În plus, Ordinul nr. 54 din 28.09.2006 stabilește și incompatibilitati suplimentare la exercitarea

funcției de administrator al insolvabilității, în special pentru:

1. a) membrii organelor de conducere ale debitorului, persoanele care au deţinut funcţii în organelle de conducere ale debitorului sau persoanele care deţin cote de participaţie ori acţiuni în capitalul social al debitorului;
2. b) persoanele care au deţinut funcţii de conducere sau care au fost asociaţi ai unui alt debitor

declarat insolvabil în ultimele 24 de luni;

1. c) asociaţii cu răspundere nelimitată în societăţile în nume colectiv şi în comandită;
2. d) persoanele cu antecedente penale;
3. e) persoanele lipsite, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, de dreptul de a administra întreprinderi şi alte persoane juridice;
4. f) persoanele apropiate sau dependente de judecătorul care examinează cazul de insolvabilitate.

Instituirea unor asemenea norme prin acte normative subordonate legii contravine grav

condițiilor generale obligatorii care trebuie sa le întrunească un act normativ, potrivit cărora proiectul de act normativ întocmit pe baza unui act de nivel superior nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni scopului,principiilor şi dispoziţiilor acestuia. În situația de față normele instituite prin Ordinul nr. 54 din 29.08.2006 poartă caracter primar, deși în clauza de emitere a acestuia este prevăzut clar că a fost emis în conformitate cu art.7 alin.(2) lit.c) din Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind licenţierea unor genuri de activitate (republicată în MOnr.26-28 din 18.02.2005) şi Legea nr.223-XVI din 14 iulie 2006 cu privire la modificarea şi completarea Legii insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 (MO nr.126-130/art.617 din 11.08.2006). În situația în care Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001este abrogată, actualitatea Ordinului, de asemenea, este afectată. În aceste condiții, aprobarea unui act normativ la nivel de lege, care să reglementeze aspectele legislative primare ce țin de activitatea administratorilor insolvabilității este mai mult decît necesară.

1. Statutul profesiei de administrator al insolvabilității

În conformitate cu prevederile art. 66 alin. (3) a Legii 149/2012, ”Atribuţiile legale ale

administratorului/lichidatorului, precum şi cele stabilite exclusiv în sarcina acestora de către instanţa de insolvabilitate în perioada de observare, în procedura de insolvabilitate, în procedura falimentului sau în procedura de restructurare, nu pot fi remise unor alte persoane sau organe ori reprezentate şi exercitate de ele.

În dezvoltarea acestor prevederi, proiectul de Lege cu privire la administratorii autorizați

prevede definirea statutului de administrator şi stabileşte în mod exhaustiv categoriile de administrator care cad sub incidenţa prezentei Legi (pentru a se exclude erori de interpretare cu privire la calitatea administratorului): persoana fizică desemnată de instanţa de judecată în calitate de administrator al procedurii de insolvabilitate, administrator provizoriu, lichidator al întreprinderilor şi organizaţiilor insolvabile, administrator fiduciar desemnat în conformitate cu art. 88 din Codul civil, lichidatorul persoanei juridice supuse dizolvării pe cale judiciară sau extrajudiciară, dacă lichidator este o altă persoană decît administratorul persoanei juridice dizolvate, precum şi alte persoane desemnate de instanţa de judecată în condiţiile legii în calitate de administrator al persoanei juridice.Totodată,proiectul de lege exclude din aria de reglementare activitatea administratorilor instituţiilor financiare (bănci) activitatea acestora fiind deja reglementată de Legea instituţiilor financiare, datorită specificităţii acesteia.

Profesia de administrator devine reglementată şi de interes public (conform practicii deja

existente în Republica Moldova la capitolul profesiilor reglementate, ex. Legea cu privire la executorii judecătoreşti - art. 2). Este activitate ”de interes public” deoarece este instituită pentru a satisface un interes social - redresarea sau lichidarea unor subiecte de drept – cum sunt persoanele juridice, dar şi în vederea armonizării intereselor creditorului şi debitorului. Conform proiectului de lege, administratorii urmează să îşi exercite activitatea în mod personal, independent şi imparţial, în baza principiilor derezonabilitate financiară şi promptitudine, obiectivitate şi onestitate, transparenţă, competenţă şi etică profesională – datorită gradului sporit de responsabilitate pe care îl are în raport cu gestionarea patrimoniului.

Actualmente, Legea insolvabilităţii în art. 63 alin.(1) stabileşte că administratorul poate să îşi

exercite activitatea sub forma de întreprinzător individual. Proiectul de lege propus exclude această restricţie deoarece excede nivelul şi condiţiile de licenţiere caracteristice pentru activitatea de antreprenoriat (ce corespunde altor condiţii de exercitarea a activităţii, modalităţi de control şi supraveghere, etc.). Acest deziderat vine în corespundere cu practica stabilită deja în materie de reglementare a profesiilor liberale în Republica Moldova (notari, mediatori, avocaţi, executorii judecătoreşti).

2.2. Principii de bază ale activităţi administratorului insolvabilităţii

Legea insolvabilităţii la art. 68 alin. (2) prevede că în procedura de insolvabilitate, procedura

falimentului sau procedura de restructurare, acţiunile administratorului/lichidatorului sînt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanţelor creditorilor.

În dezvoltarea acestor prevederi, dar şi stabilirii unor reguli de bază, proiectul Legii cu privire la

administratorii autorizaţi prestabileşte principiile fundamentale ce urmează a călăuzi activitatea

administratorilor, prin manifestarea legalităţii, rezonabilităţii financiare, promptitudinii, independenţei,imparţialităţii, onestităţii, diligenţei, obiectivităţii, competenţei profesionale, transparenţei (cu unele excepţii) şi bineînţeles eticii profesionale, calităţi indispensabile administratorilor în procesul insolvabilităţii.

2.3. Relaţia dintre administratorului insolvabilităţii şi alte profesii conexe sistemului justiţiei

Articolul 68 alin. (4) din Legea 149/2012 prevede că în vederea îndeplinirii atribuţiilor,

administratorul/lichidatorul va desemna şi/sau angaja specialişti. Numirea şi mărimea remuneraţiilor specialiştilor vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor.

Administratorul poate angaja prin contrat individual de muncă specialişti şi personal auxiliar

necesar pentru exercitarea atribuţiilor profesionale, totuşi, cît priveşte efectuarea nemijlocită a

acţiunilor din cadrul procedurii de insolvabilitate sau dizolvare, administratorul este obligat de a

acţiona personal, datorită gradului sporit de risc şi responsabilitate cu privire la actele întocmite,

patrimoniul gestionat, etc. (în această ordine de idei administratorul trebuie să deţine individual un cont curent special pentru depunerea onorariilor încasate şi cheltuielile activităţii de insolvabilitate –pentru asigurarea transparenţei şi independenţei activităţii, să deţine sigiliu şi să asigure documentarea activităţii sale).

Astfel, potrivit art. 66 alin.(4) din Legea 149/2012, administratorul/lichidatorul poate fi, totuşi,

asistat de avocat sau de jurisconsult în exerciţiul atribuţiilor şi poate da mandat, în condiţiile legii, la încheierea sau la exercitarea unor acte juridice ori procesuale care nu presupun exerciţiul atribuţiilor lor exclusive.

Relațiile administratorului insolvabilității cu alți reprezentanți ai profesiilor conexe sistemului

justiției sunt stabilite în legile care reglementează activitatea profesiilor respective (de ex. Art. 104 din Codul de executare, etc.).

2.4. Drepturile și obligațiile administratorului insolvabilității, atribuţii şi competenţe

Profesia de administrator al insolvabilităţii implică efectuarea şi întreprinderea unui spectru larg

de acţiuni complexe, care la rîndul lor predefinesc din start administratorului şi lichidatorului o

multitudine de atribuţii şi drepturi. Astfel, în conformitate cu articolul 66 din Legea 149/2012, în atribuţiile administratorului sau lichidatorului se regăsesc atribuţii precum :

1. a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura de insolvabilitate în

raport cu situaţia de fapt, întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la insolvabilitate, menţionîndu-se persoanele cărora le-ar fi imputabile şi premisele angajăriirăspunderii acestora în condiţiile legii, prezentarea acestui raport instanţei de insolvabilitate în termenul stabilit de ea;

1. b) deschiderea, examinarea, sigilarea, sechestrarea încăperilor de producţie, a depozitelor,

spaţiilor comerciale şi administrative, altor asemenea; evacuarea bunurilor şi a persoanelor din

încăperile ocupate ilegal; inventarierea patrimoniului debitorului, partajarea lui, adoptarea de măsuri pentru conservarea masei debitoare;

1. c) notificarea creditorilor, verificarea creanţelor şi, după caz, formularea de obiecţii referitor

la ele, întocmirea tabelelor de creanţe;

1. d) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului adunării creditorilor sau a

acţionarilor, a asociaţilor ori a membrilor debitorului persoană juridică;

1. e) primirea remuneraţiei în modul stabilit de lege;
2. f) solicitarea şi primirea gratuită de la participanţii la procesul de insolvabilitate, de la alte

persoane, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, a informaţiilor şi

explicaţiilor necesare pentru executarea atribuţiilor, precum şi de la debitor a informaţiilor despre veniturile şi bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, inclusiv despre cele care se află în proprietate comună pe cote-părţi;

1. g) solicitarea instanţei de a dispune participarea colaboratorilor organelor afacerilor interne

la executarea atribuţiilor;

1. h) exercitarea dreptului de acces în spaţiile de serviciu ale debitorului, studierea

documentelor care se află acolo, efectuarea, după caz, a expertizei activităţilor cuprinse în

procedurile derulate la cererea instanţei sau a altor organe, inclusiv în procedură de urmărire

penală;

1. i) sesizarea organelor de resort despre contravenţiile şi/sau infracţiunile depistate în

executarea atribuţiilor;

1. j) organizarea şi vînzarea la licitaţie sau prin negocieri directe a bunurilor din patrimoniul

debitorului în conformitate cu prezenta lege;

1. k) încheierea de tranzacţii, stingerea datoriilor, dispunerea încetării fidejusiunii, renunţarea

la garanţii reale cu condiţia confirmării acestor acţiuni de către adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor;

1. l) colectarea datoriilor faţă de debitor şi recuperarea silită a bunurilor debitorului aflate în

posesiunea unor terţi;

1. m) administrarea conturilor bancare speciale, destinate acumulării mijloacelor băneşti

obţinute în procesul de insolvabilitate, denumite în continuare conturi de acumulare. Astfel de conturi se deschid în băncile care nu sînt creditori ai debitorului;

1. n) executarea măsurilor de asigurare aplicate de instanţa de insolvabilitate în cazurile

prevăzute expres de ea;

1. o) îndeplinirea hotărîrilor instanţei de insolvabilitate, a hotărîrilor adunării creditorilor şi ale

comitetului creditorilor, adoptate în limitele competenţei lor, emiterea de ordine, decizii, dispoziţii şi

de alte acte în vederea exercitării atribuţiilor;

1. p) elaborarea planului procedurii de restructurare la solicitarea adunării sau a comitetului

creditorilor;

1. q) prezentarea către instanţa de insolvabilitate, adunarea creditorilor sau comitetul

creditorilor a rapoartelor despre starea masei debitoare şi despre îndeplinirea atribuţiilor;

1. r) ţinerea registrelor de evidenţă a datoriilor creditoare şi a datoriilor debitoare ale

debitorului;

1. s) conducerea şi/sau supravegherea debitorului, administrarea masei debitoare;
2. t) asigurarea integrităţii masei debitoare, asigurarea prin contract a bunurilor, după caz;
3. u) elaborarea criteriilor de concediere şi angajarea specialiştilor sau a experţilor;
4. v) disponibilizarea angajaţilor debitorului;
5. w) contestarea în instanţa de insolvabilitate, în modul stabilit de lege, a creanţelor creditorilor

şi a oricăror tranzacţii sau transferuri;

1. x) sesizarea instanţei de insolvabilitate despre orice alte probleme care apar pe parcursul

exercitării atribuţiilor sale;

1. y) distribuirea către creditori a sumelor de bani rezultate din valorificarea masei debitoare,

conform prezentei legi, întocmirea bilanţului de lichidare a debitorului;

1. z) efectuarea unor alte acţiuni stabilite expres de prezenta lege.

Concomitent, instanţa de insolvabilitate poate stabili, la cerere sau din oficiu,

administratorului/lichidatorului, prin încheiere, orice alte atribuţii în afara celor enumerate supra, la fel,şi cu excepţia celor trecute în competenţa exclusivă a judecăţii în condiţiile legii.

Administratorul/lichidatorul îşi exercită atribuţiile cu diligenţa unui bun profesionist, acţionînd

pe propria răspundere. Totodată, în procedura de insolvabilitate, procedura falimentului sau procedura de restructurare, acţiunile administratorului/lichidatorului sînt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanţelor creditorilor.

În vederea asigurării exercitării în mod profesionist a activităţii sale, proiectul Legii cu privire la

administratorii autorizați instituie anumite garanţii de suport cu privire la exercitarea acţiunilor sale.

Astfel, autorităţile administraţiei publice precum şi instanţa de judecată va acorda susţinerea necesară administratorului atunci cînd aceasta este necesară în vederea respectării intereselor creditorilor şi debitorului. Totodată, este reglementată implicarea forţelor de asigurare a ordinii publice la o primă sesizare (această garanţie este în conformitate cu practica deja stabilită în cazul garanţiilor de securitate a profesiilor liberale, ex. Legea cu privire la executorii judecătoreşti art. 31), pentru că de multe ori în timpul exercitării anumitor acţiuni administratorul se poate confrunta cu diferite bariere (ilegale) instituite de către debitor, creditori sau alte persoane interesate. În spiritul responsabilizării administratorilor, la fel ca în cazul altor profesii reglementate (avocaţi, executori judecătoreşti, mediatori, etc.), aceştia sunt obligaţi de a respecta condiţiile ce ţin de informarea instanţei de judecată în cazul existenţei unui conflict de interese (condiţiile privind conflictul de interese sunt regăsite în practica europeană precum: Legea cu privire la insolvabilitate Polonia, art. 20; Legea cu privire la insolvabilitate Belgia, art. 32, Legea cu privire la insolvabilitate Lituania, art. 14, etc.), deziderat reglementat de Legea insolvabilităţii art. 73 alin. 5. În acelaşi timp se stabileşte obligaţia de confidenţialitate deoarece specificul activităţii administratorului presupune accesul la informaţie ce ţine de secretul comercial ori de altă natură, divulgarea căreia poate pune în pericol interesele şi drepturile creditorilor sau ale debitorului.

2.5. Răspunderea administratorului insolvabilităţii

În conformitate cu art. 73 din Legea 149/2012, (1) Administratorul/lichidatorul este obligat să îi

despăgubească pe toţi participanţii la procesul de insolvabilitate pentru prejudiciul cauzat prin

încălcarea obligaţiilor ce îi revin, conform legii. (2) Pentru comiterea de acţiuni ilegale în exercitarea atribuţiilor, administratorul/lichidatorul poartă răspundere disciplinară, materială, contravenţională sau penală, conform legii. (3) Dacă o creanţă a masei debitoare generată printr-o acţiune a administratorului/lichidatorului nu poate fi executată pe deplin, administratorul/ lichidatorul este obligat la despăgubiri faţă de creditorii masei. Răspunderea este exclusă doar în cazul în care, la naşterea creanţei, administratorul/lichidatorul nu putea să prevadă că masa debitoare va fi insuficientă pentru executarea creanţei ori în cazul în care a acţionat cu acordul comitetului sau al adunării creditorilor.

Activitatea administratorilor este una de importanţă socială şi de un înalt grad de responsabilitate

atît faţă de patrimoniul debitorului cît şi faţă de cel al creditorilor. Din aceste considerente, dar și în lipsa unor prevederi exprese în legislația actuală,s-a considerat absolut necesar instituirea unui

mecanism de supraveghere a activităţii administratorilor insolvabilității în vederea verificării

corectitudinii, profesionalismului şi legalităţii exerciţiilor efectuate de administrator.

Supravegherea propriu-zisă a activităţii administratorului este exercitată de către instanţa de

judecată care l-a desemnat în cadrul procedurilor judiciare ce ţin de insolvabilitate şi de dizolvare a întreprinderilor şi organizaţiilor, principiul reglementat şi de către art. 67 din Legea 149/2012.

Totodată, în baza proiectului Legii cu privire la administratorii autorizați Ministerul Justiţiei are deasemenea competenţe în vederea supravegherii şi controlului activităţii administratorilor. Acesta efectuează control din oficiu asupra activităţii administratorului o dată la 5 ani precum şi în cazul sesizărilor, plîngerilor prin intermediul delegaţilor săi sau în cooperare cu organele administraţiei publice şi cu reprezentanţii Uniunii Administratorilor Autorizaţi în caz de necesitate (Regulamentul cu privire la modul de efectuare a acestui control urmează a fi aprobat de Guvern). Pentru asigurarea excluderii unei ingerinţe a Ministerului Justiţiei în procedurile de insolvabilitate în derulare, atunci cînd acesta, în urma controalelor efectuate, depistează careva încălcări, va anunţa imediat despre aceasta instanţa de judecată care examinează cazul respectiv.

Proiectul stabileşte expres temeiurile de survenire a răspunderii disciplinare a administratorilor şi

sancţiunile aplicabile. Sancţiunile aplicabile sunt avertismentul, suspendarea activităţii şi retragerea autorizaţiei de administrator, măsuri conforme cu Principiile insolvabilităţii emise de către Banca Europeană de Investiţii.

Comisia de autorizare şi disciplină este abilitată să constate încălcarea obligaţiilor profesionale

ale administratorilor precum şi să aplice sancţiuni disciplinare acestora în condiţiile legii. Această prerogativă corespunde rolului general al Comisiei de a supraveghea asupra dezvoltării corecte a profesiei. Cît priveşte actorii împuterniciţi pentru a sesiza Comisia de autorizare şi disciplină în cazurile menţionate mai sus, aceştia sunt: Ministrul Justiţiei (în virtutea prerogativelor pe care le deţine Ministerul Justiţiei de efectuare a controlului periodic), Comisia pentru deontologie şi formare profesională a Uniunii Administratorilor Autorizaţi în virtutea funcţiilor de control asupra respectării normelor deontologice şi Ministerul Economiei, în virtutea interesului situaţiei economice generale.Proiectul de lege reglementează o nouă garanţie pentru susţinerea administratorilor. Astfel, în cazul în care dacă pe parcursul unui an de la data aplicării unei sancţiuni disciplinare administratorul nu a comis o altă faptă pasibilă de a o astfel de răspundere, se consideră ca sancţiunea disciplinară nu a fost aplicată iar reputaţia administratorului este reabilitată.

Proiectul de lege reglementează mecanismul de desfăşurare a procedurii disciplinare (această

practică de reglementare este întîlnită şi în legislaţia franceză). Astfel, administratorul supus procedurii disciplinare şi solicitantul aplicării măsurii disciplinare vor fi informaţi despre data şi locul examinării cazului, pentru a se asigura prezenţa acestora. Este garantat principiul transparenţei şi drepturi egale ambelor părţi de a participa şi prezenta argumente cu referire la o anumită încălcare. Comisia de autorizare şi disciplină asigură accesul administratorului şi a reprezentantului acestuia la toate documentele cazului supus examinării. Cazul se va examina numai cu participarea administratorului supus procedurii disciplinare, cu excepţia prevăzută de lege, deoarece se va examina activitatea personală a acestuia. Totodată, este admisă prezenţa avocatului ambelor părţi, pot fi chemaţi şi audiaţi martori, specialişti şi experţi în vederea asigurării unei examinări depline şi sub toate aspectele a cazului supus examinării.

2.6. Remunerarea administratorilor insolvabilității

Potrivit art. 70 din Legea 149/2012, pentru îndeplinirea funcţiilor, administratorul/lichidatorul are dreptul la remuneraţie şi la compensarea cheltuielilor aferente. Acesta este constituită din onorarii fixe şi onorarii de succes sub formă procentuală şi se achită în monedă naţională,inclusiv în cazul în care remuneraţia se determină în funcţie de creanţe/sume în valută străină.

Legea insolvabilităţii prevede stabilirea onorariului fix al administratorului/lichidatorului de către comitetul creditorilor ori, în cazul în care acesta nu este constituit, de către adunarea creditorilor prin negocieri. Suma stabilită nu poate fi mai mică de coeficientul mediu de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariului de funcţie al conducătorilor încadraţi în unităţi care nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului din sectorul real la unităţile cu autonomie financiară. Onorariul fix stabilit pentru administrator/ lichidator se plăteşte lunar din patrimoniul debitorului.

Totodată, legislaţia în vigoare prevede variabilitatea onorariului fix, urmare a diferitor factori

precum, durata procesului de insolvabilitate, gradul de implicare a administratorului/ lichida torului etc.

Menţionăm aici şi onorariul de succes, valoarea căruia este stabilită sub formă procentuală şi se

plăteşte din contul creditorilor, în funcţie de volumul şi de complexitatea administrării, în cuantum de cel mult 5% din sumele distribuite creditorilor în urma valorificării masei debitoare şi/sau din suma creanţelor stinse prin compensare, cu transmiterea în natură în contul datoriei a bunurilor din masa debitoare.

Excepţie constituie cazul în care statul este creditor majoritar, onorariul de succes sub formă

procentuală se stabileşte în baza unei grile aprobate prin hotărâre de Guvern.

3. Accederea în profesia de administrator al insolvabilităţii

3.1. Cerinţe legale pentru obţinerea dreptului de a exercita activitatea de administrator al

insolvabilităţii

1. Condiții de accedere

În prezent condiţiile de licenţiere pentru exercitarea activității de administrator al insolvabilităţii

sunt stabilite prin Ordinul nr. 54 din 29.08.2006 al Camerei de Licenţiere. Astfel, pentru a fi licenţiat, administratorul insolvabilităţii urmează să întrunească următoarele cerinţe:

1. a) deţine cetăţenia Republicii Moldova, cu domiciliu permanent pe teritoriul ei;
2. b) lipsa antecedentelor penale;
3. c) corespunderea criteriilor stabilite de:

- Banca Naţională a Moldovei - privind calificarea şi experienţa în domeniul activităţii

bancare, pentru procesul de insolvabilitate al unei bănci;

- Serviciul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii -

pentru procesul de insolvabilitate al unei companii de asigurări;

- Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare - pentru procesul de insolvabilitate al unui

participant la piaţa valorilor mobiliare.

1. d) posedă studii superioare în unul din următoarele domenii: administrativ, juridic, economicofinanciar

sau tehnic;

1. e) are experienţă de cel puţin 5 ani de activitate în unul din următoarele domenii: administrativ,

juridic, economico-financiar sau tehnic.

La fel, Ordinul nominalizat stabileşte şi actele ce urmează a fi anexate la cererea de eliberare a

licenţei:

- copia buletinului de identitate, ce confirmă cetăţenia Republicii Moldova, cu domiciliul

permanent pe teritoriul ei.

- copia diplomei de studii superioare în unul din următoarele domenii: administrativ, juridic,

economico-financiar sau tehnic.

- copia carnetului de muncă ce confirmă experienţa de cel puţin 5 ani de activitate în unul din

următoarele domenii: administrativ, juridic, economico-financiar sau tehnic.

- copia certificatului de instruire profesională, eliberat de instituţia de învăţămînt - titular de

licenţă.

Reiterăm observațiile expuse anterior privind puterea juridică a Ordinului nr. nr. 54 din

29.08.2006 și subliniem importanța adoptări proiectului Legii privind administratorii autorizați.

Astfel, fără a ține cont de faptul că profesia de administrator este una de interes public, noua

Lege a insolvabilităţii nu prevede careva criterii de admitere în profesie, fapt ce impune reglementarea şi instituirea unor criterii clare de admitere, cerinţă realizabilă prin aprobarea proiectului de lege menționat care reflectă atît condiţiile de accedere în profesie, cît și procedura de autorizare a acestora,organul de atestare și autorizare a administratorilor.

1. b) Studiile anterioare și instruirea pentru admiterea în profesie

Potrivit Ordinului nr. 54 din 29.08.2006, în prezent poate fi licențiată pentru activitatea de

administrator al insolvabilități persoana care posedă studii superioare în unul din următoarele domenii:administrativ, juridic, economico-financiar sau tehnic. Proiectul de lege cu privire la administratorii insolvabilității, cu referire la condiția privind studiile deținute, stabilește expres doar cele juridice sau economice. Deţinerea licenţei în drept şi ştiinţe economice corespunde pregătirii necesare teoretice şi practice minime,obţinută în timpul studiilor academice (curriculile acestor materii includ studierea obiectelor ce ţin de administrarea patrimoniului, noţiuni de contabilitate, răspundere juridică, procedura de insolvabilitate, etc.), de care administratorul va avea nevoie în procesul de gestionare a patrimoniului în procesul de insolvabilitate sau dizolvare. Administratorul trebuie să cunoască limba de stat şi să se bucure de o reputaţie ireproşabilă. La acest capitol proiectul de lege enumeră exhaustiv condiţiile în care reputaţia nu poate fi considerată ireproşabilă pentru a se exclude cazurile de abuz de interpretare a acestei sintagme. Aceste condiţii ţin de activitatea necorespunzătoare a persoanei în legătură cu gestionarea patrimoniului, comiterea infracţiunilor economice,concedierea din organele de drept din motive compromiţătoare, etc. - cauze care relevă că persoana respectivă înregistrează un grad de risc

sporit pentru a fi responsabil de gestionarea unei întreprinderi sau organizaţii în cadrul procedurii de nsolvabilitate şi dizolvare.

Instruirea administratorilor insolvabilităţii îi echipează cu capacitatea de a administra sarcini în

procedura de insolvabilitate în mod competent şi eficient din perspectiva costurilor şi într-o manieră corectă de gestionare a riscurilor. Acest lucru necesită în mod inevitabil o formare specializată. În cazul, în care competenţa administratorilor se bazează doar pe pregătirea şi experienţa candidaţilor obţinută de ei din domenii mai generale,precum dreptul sau contabilitatea, administratorii vor fi lăsaţi să acumuleze experienţă pe parcursul lucrului pe care îl execută, învăţând pe seama creditorilor şi probabil pe seama business-ului debitorului.

În prezent admiterea în profesie se face după finisarea unui curs de instruire profesională în

domeniul administratorilor insolvabilității, conform programului elaborat de către Ministerul

Economiei în comun cu Ministerul Educației. Cursul durează 2 luni de zile și nu prevede și o stagier practică. Instituțiile de învățămînt care oferă instruirea profesională urmează a fi licențiate pentru desfășurarea unei asemenea activități de către Camera de Licențiere.

Proiectul de lege cu privire la administratorii autorizați propune o schimbare și în această

perspectivă. Astfel, conform prevederilor proiectului, pentru obţinerea dreptului de a accede în

profesie persoana fizică urmează programul de formare profesională pentru admiterea în profesia de administrator (stagiul profesional şi instruirea teoretică iniţială) şi promovează examenul de calificare în profesia de administrator (practică stabilită şi în legislaţia franceză). Pentru avocaţi şi judecători care au o experienţă de muncă mai mare de 5 ani, proiectul de lege instituie condiţii mai avantajoase –aceştia fiind exoneraţi să parcurgă programul de formare profesională dar urmează să susţină examenul de calificare în profesia de administrator. Excepţia dată este instituită deoarece, atît judecătorii, cît şi avocaţii deţin abilităţi practice necesare exercitării activităţii de administrator datorită specificului activităţii pe care o desfăşoară dar şi duratei experienţei rezonabile de 5 ani.Datorită caracterului de înaltă responsabilitate atît faţă de bunurile gestionate în procedura de insolvabilitate, cît şi faţă de armonizarea intereselor creditorilor şi debitorului, administratorul trebuie să dea dovadă de un înalt grad de pregătire atît teoretică cît şi practică care este asigurată de către programul de formare profesională. Acesta reprezintă cumularea formării teoretice şi celei practice cu o durată de 12 luni. La stabilirea termenului de 12 luni a pregătirii profesionale au fost luate în calcul recomandările formulate de către asociaţia ALARM, reprezentantul societăţii civile din domeniul insolvabilităţii dar şi recomandările experţilor Băncii Mondiale, fiind considerat termenul oportun pentru pregătirea pe deplin a stagiarilor.Admiterea la programul de formare profesională are loc în baza testului organizat de către Uniunea Administratorilor Autorizaţi prin intermediul Comisiei pentru deontologie şi formare profesională.Instruirea teoretică iniţială va fi organizată de către Institutul Naţional al Justiţiei.Efectuarea stagiului profesional va fi coordonat de către Comisia pentru deontologie şi formare profesională a Uniunii Administratorilor Autorizaţi. Astfel, aceasta asigură repartizarea candidaţilor pentru efectuarea stagiului profesional şi aprobă candidature

administratorului îndrumător în fiecare caz aparte pentru a se asigura repartizarea tuturor administratorilor stagiari în activitatea de asimilare a cunoştinţelor practice. Stagiul profesional se încheie cu un raport de stagiu care urmează a fi aprobat de către administratorul îndrumător (această practică funcţionează cu succes în Franţa), fiind necesar pentru a urmări evoluţia stagiarului şi de a constata nivelul de pregătire practică pe care îl deţine. După finalizarea programului de formare profesională, administratorul stagiar urmează să susţină examenul

de calificare în profesia de administrator, care se organizează de către Comisia de autorizare şi

disciplină şi constă în probe orale şi scrise cu caracter teoretic şi practic cu scopul de a evalua

cunoştinţele şi gradul de pregătire a acestuia (practică deja consolidată în RM pentru avocaţi, notari).

1. Organul de autorizare

În prezent autoritatea care acordă dreptul de activitate în calitate de administrator al

insolvabilității este autoritatea care acordă licențe pentru toate tipurile de activităţi, și anume Camera de Licențiere. Un astfel de organ, însă, nu are în competență și funcţii de supraveghere şi control, atâta timp cât au fost prezentate documentele necesare pentru eliberarea licenței pentru desfășurarea activității. Numeroase studii în domeniu au indicat că un astfel de aranjament nu este suficient pentru licenţierea practicienilor insolvabilităţii, pentru că este necesar ca un alt organism să fie responsabil de garantarea selectării solicitanţilor potriviţi, precum și în privința diverselor garanţii.Este important ca procedura de autorizare să fie percepută ca fiind una corectă, transparentă şi imparţială. Instituţia selectată trebuie să dispună de toate mecanismele necesare pentru a asigura corectitudinea procedurii.Funcţia de acordare a licenţelor trebuie să funcţioneze în tandem cu funcţia de reglementare. Organul care exercită funcţia de reglementare trebuie să aibă suficiente competenţe să verifice conformarea continuă cu cerinţele de autorizare şi să aplice măsuri disciplinare împotriva celor care nu le respectă. Aceşti factori trebuie să fie luaţi în considerare odată cu determinarea autorităţii de acordare a licenţelor.Proiectul de Lege cu privire la administratorii autorizați propune crearea Comisiei de autorizare și disciplină, în sarcina căreia va fi pusă atît organizarea susţinerii examenului de calificare în profesia de administrator, cît și adoptarea deciziilor asupra tragerii la răspundere disciplinară a administratorilor.

Comisia reprezintă un organ colegial fără personalitate juridică, constituită de către Ministerul

Justiţiei. Cu scopul de a se asigura transparenţa şi obiectivitatea deciziilor cu privire la atestarea

administratorilor, Comisia urmează să aibă în componenţa sa 9 membri titulari şi 9 membri supleanţi: trei reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, un reprezentant al Ministerului Economiei, un lector universitar în drept şi unul în economie (selectaţi prin concurs public şi desemnaţi de Ministerul Justiţiei şi, respectiv, de Ministerul Economiei, pentru a garanta implicarea teoreticienilor academici în dezvoltarea profesiei) şi 3 membri desemnaţi de Uniunea Administratorilor Autorizaţi din rîndul administratorilor care au o experienţă în profesie de cel puţin 3 ani şi o conduită ireproşabilă. Comisia va avea următoarele atribuţii: organizarea susţinerii examenului de calificare în profesia de administrator, tragerea la răspundere disciplinară a administratorilor şi promovarea de către candidaţii respectivi a examenului de calificare în profesia de administrator.În acelaşi timp dreptul de eliberare a autorizațiilor pentru administratorii de insolvabilitate și supravegherea activității reprezentanților acestei profesii este acordat Ministerului Justiţiei.Menţionăm, că domeniul de activitate al subiecţilor acestei profesii liberale ţine în cea mai mare parte de domeniile de competenţă ale Ministerului Justiţiei, care asigură activitatea de efectuare a justiţiei,fiind toate sub controlul Ministerului Justiţiei precum ar fi reglementarea procedurilor judiciare,inclusiv a celei de insolvabilitate, reglementarea procedurilor de înregistrare şi dizolvare a întreprinderilor şi organizaţiilor, respectarea drepturilor participanţilor şi persoanelor terţe în procedurile judiciare şi cele de dizolvare a întreprinderilor şi organizaţiilor. Similar sunt organizate profesiile de notar, traducător și/sau interpret autorizat, avocat, mediator, etc.

3.2. Evidența administratorilor insolvabilității

Potrivit prevederilor art. 64 din legea 149/2012, (1) Persoanele care întrunesc cerinţele

prevăzute la art. 63 pot solicita înregistrarea lor în lista administratorilor şi a lichidatorilor, întocmită şi actualizată de instanţa de insolvabilitate. (2) Lista administratorilor şi a lichidatorilor se afişează spre informare în incinta instanţei de insolvabilitate. Pînă la momentul intrării în vigoare a Legii nr.149 din 29.06.2012 Lista administratorilor şi lichidatorilor era ținută de către Curtea de Apel Economică și conţinea peste 100 de persoane. În prezent, în situația în care Curtea de apel economică și instanțele judecătorești economice din Republica Moldova nu mai există, acestea fiind lichidate în temeiul Legii nr. 29 din 06.03.2012, se prevede că pricinile civile privind declararea insolvabilității sunt judecate de către curtea de apel.Astfel, fiecare curte de apel urmează să țină separat o listă a administratorilor și a lichidatorilor.Însă în practică aceste prevederi nu sunt realizate, de cele mai dese ori instanțele respective nu au întocmite aceste liste, iar deseori unica sursă de informare privind lista administratorilor care activează este cea

publicată de către Asociația administratorilor și lichidatorilor din Republica Moldova pe site-ul său din internet.

Proiectul de lege cu privire la administratorii autorizați propune o schimbare și în această

perspectivă. Odată cu promovarea examenului de calificare, administratorii urmează a fi autorizaţi pentru a avea dreptul de a exercita activitatea prevăzută de lege. Autorizaţia, eliberată de către Ministrul Justiţiei (ca în cazul notarilor, avocaţilor, etc.) reprezintă documentul care confirm admiterea în profesie a administratorului. Datele despre autorizare sunt indicate în Registrul administratorilor, care urmează să reprezinte platforma informativă în care vor fi incluşi toţi administratorii, fiind astfel stocată şi actualizată informaţia necesară despre activitatea acestora (admitere, suspendare, încetarea activităţii, etc.). Pentru garantarea transparenţei şi publicităţii,Registrul urmează a fi plasat pe pagina web a Ministerului Justiţiei, întrucît acesta deţine întreaga informaţie despre evoluţia profesională a administratorilor (prin intermediul Comisiei de autorizare şi disciplină are loc testarea administratorilor, Ministerul eliberează autorizaţiile, păstrează dosarele personale are administratorilor, etc.), deţinerea registrelor fiind deja o practică consolidată (mediatori,notari, etc.).

3.3. Eliberarea şi retragerea licenței, suspendarea şi încetarea activităţii administratorului

insolvabilităţii

1. Eliberarea și retragerea licenței pentru activitatea administratorului insolvabilității

Conform practicii curente, eliberarea licenței pentru activitate în calitate de administrator al

insolvabilității ține de competența Camerei de Licențiere, la prezentarea unui set de acte în

conformitate cu Ordinul nr. 54 din 29.08.2006 al Camerei de Licenţiere. Persoanele care au obținutlicența respectivă sunt incluse în listele administratorilor și lichidatorilor ținute de către instanţele judecătoreşti. Legislația în vigoare nu conține reglementări privind retragerea licenței.

În această privință proiectul de lege cu privire la administratorii autorizați conține reglementări

distincte referitor la modul de eliberare a autorizației, dar și cazurilor în care aceasta poate fi retrasă. Astfel, proiectul de lege prevede obligativitatea aprobării Codului deontologic a administratorilor autorizaţi pentru a supraveghea respectarea imparţialităţii, independenţei, apariţia posibilelor conflicte de interese, etc. ale administratorilor, fiind astfel acordat o capacitate largă de supraveghere a administratorilor. Entitatea creată special în acest sens, Comisia pentru deontologie şi formare profesională, este în drept să adopte decizii cu privire la încălcarea normelor deontologice. Această autoritare colaborează activ cu Comisia de autorizare şi disciplină de pe lîngă Ministerul Justiţiei atunci cînd se constată fapte pasibile de răspundere disciplinară precum suspendare sau retragere a autorizaţiei.Totodată, Comisia pentru deontologie şi formare profesională este implicată activ în procesul de formare continuă a administratorilor - adoptînd programul de formare profesională continuă şi asigurînd organizarea cursurilor necesare pentru această formă de formare a administratorilor.

În același timp proiectul prevede că autorizația se retrage prin ordin al ministrului Justiției, la

decizia Comisiei pentru autorizare și disciplină.

1. Suspendarea şi încetarea activităţii administratorului insolvabilității

În prezent legislația nu prevede anumite temeiuri de suspendare a activităţii administratorilor,

fiind reflectată doar procedura de destituire sau demisie a administratorului/lichidatorului.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 71 din Legea 149/2012, la cererea comitetului

creditorilor, a adunării creditorilor, a administraţiei publice centrale de specialitate sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care a fost fondată de autoritatea administraţiei publice locale, sau a întreprinderii în al cărei capital statutar statul deţine mai mult de 35% din pachetul de acţiuni), sau din oficiu, instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din motive întemeiate, inclusiv dacă acesta:

1. a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă; sau
2. b) depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege, încalcă legislaţia; sau
3. c) se află în conflict de interese cu orice parte în proces; sau
4. d) cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate şi/sau a restricţiilor prevăzute de lege; sau
5. e) se află în procedură de lichidare sau de insolvabilitate.

Administratorul/lichidatorul poate demisiona din motive întemeiate, adresînd cerere instanţei de

insolvabilitate. În acest caz, acesta continuă exercitarea atribuţiilor pînă la desemnarea de către instanţă a unui nou administrator/ lichidator.

În cazul în care administratorul/lichidatorul nu îşi poate exercita temporar atribuţiile, la cererea

lui, a adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor, instanţa de insolvabilitate îi desemnează un locţiitor.

Reieşind din reglementarea vagă a modalităţilor de suspendare a activităţii de administrator

urmează a fi specificate temeiurile şi procedura de suspendare şi încetare a activităţii de administrator.

În acest sens Proiectul de lege cu privire la administratorii autorizaţi stabilește că autoritatea

competentă pentru a suspenda şi înceta activitatea administratorului este Ministrul Justiţiei, întrucît, în baza ordinului acestuia se eliberează autorizaţia de activitate. Proiectul de lege stabileşte cauzele pentru care se suspendă activitatea administratorului. Astfel, suspendarea survine în caz de incapacitate de muncă, în caz de aflare în concediu de maternitate/ de îngrijire a copilului de pînă la 3 ani, ca urmare a aplicării sancţiunilor disciplinare sau a celor care reies din încălcarea Codului deontologic,etc.

În aceiaşi măsură, încetarea activităţii survine la cererea administratorului, ca urmare a aplicării

unei sancţiuni disciplinare, administratorul a pierdut cetăţenia Republicii Moldova, autorizarea

administratorului a avut loc în baza datelor neautentice sau a documentelor false, activitatea

administratorului a fost suspendată şi reluarea activităţii nu este solicitată în termen de 3 luni de la încetarea temeiurilor de suspendare, etc.

În vederea respectării transparenţei în activitatea administratorului, dar şi pentru informarea

instanţei de judecată, a părţilor, ordinele de suspendare şi de încetare a activităţii urmează a fi publicate pe pagina web a Ministerului Justiţiei (aceste modificări urmează a fi incluse în Registrul administratorilor).

3.4. Controlul şi supravegherea activităţii administratorului insolvabilităţii

Conform prevederilor art. 67 din legea 149/2012, administratorul/lichidatorul îşi exercită

atribuţiile sub supravegherea instanţei de insolvabilitate care examinează cauza de insolvabilitate.

Instanţa poate solicita oricînd explicaţii sau un raport despre starea de lucruri şi despre administrarea masei debitoare. Dacă administratorul/lichidatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau dacă administratorul/lichidatorul destituit nu prezintă raport pentru perioada sa de activitate, nu restituie bunurile şi nici documentele pe care le deţine în legătură cu procesul de insolvabilitate, instanţa, după un avertisment, aplică o amendă judecătorească al cărei cuantum nu poate depăşi 30 000 de lei, care se achită la bugetul de stat.

În prezent nu există o autoritate desemnată pentru efectuarea controlului și supravegherii

activității administratorului autorizat. Experții internaționali recomandă că statul trebuie să păstreze anumite puteri de supraveghere a acestei profesii sau asupra organului profesional, în cazul în care acesta va fi abilitat cu asemenea funcții, cu scopul de a menţine credibilitatea profesiei. În vederea remedierii situației actuale s-a considerat absolut necesar instituirea unui

mecanism de supraveghere a activităţii administratorilor autorizați în vederea verificării corectitudinii,profesionalismului şi legalităţii exerciţiilor efectuate (atît respectarea normelor cu privire la disciplină cît şi cu privire la deontologie).

Astfel, potrivit proiectului de lege cu privire la administratorii autorizați, în calitate de autoritate

de reglementare, supraveghere şi control a activităţii de administrator apare Ministerul Justiţiei

(practică instituită şi de Codul comercial francez). Acesta efectuează control din oficiu asupra

activităţii administratorului o dată la 5 ani precum şi în cazul sesizărilor, plîngerilor prin intermediul delegaţilor săi sau în cooperare cu organele administraţiei publice şi reprezentanţii Uniunii Administratorilor Autorizaţi în caz de necesitate (Regulamentul cu privire la modul de efectuare a acestui control urmează a fi aprobat de Guvern). Pentru asigurarea excluderii unei ingerinţe a Ministerului Justiţiei în procedurile de insolvabilitate în derulare, atunci cînd acesta, în urma controalelor efectuate, depistează careva încălcări, va anunţa imediat despre aceasta instanţa de judecată care examinează cazul respectiv.

Proiectul stabileşte expres temeiurile de survenire a răspunderii disciplinare a administratorilor şi

sancţiunile aplicabile. Sancţiunile aplicabile sunt avertismentul, suspendarea activităţii şi retragerea autorizaţiei de administrator, măsuri conforme cu Principiile insolvabilităţii emise de către Banca Europeană de Investiţii.

Comisia de autorizare şi disciplină este abilitată să constate încălcarea obligaţiilor profesionale

ale administratorilor precum şi să aplice sancţiuni disciplinare acestora în condiţiile legii. Această prerogativă corespunde rolului general al Comisiei de a supraveghea asupra dezvoltării corecte a profesiei. Cît priveşte actorii împuterniciţi pentru a sesiza Comisia de autorizare şi disciplină în cazurile menţionate mai sus, aceştia sunt: Ministrul Justiţiei (în virtutea prerogativelor pe care le deţine Ministerul Justiţiei de efectuare a controlului periodic), Comisia pentru deontologie şi formare profesională a Uniunii Administratorilor Autorizaţi în virtutea funcţiilor de control asupra respectării normelor deontologice şi Ministerul Economiei, în virtutea interesului situaţiei economice generale.Proiectul de lege reglementează o nouă garanţie pentru susţinerea administratorilor. Astfel, în cazul în care dacă pe parcursul unui an de la data aplicării unei sancţiuni disciplinare administratorul nu a comis o altă faptă pasibilă de a o astfel de răspundere, se consideră ca sancţiunea disciplinară nu a fost aplicată iar reputaţia administratorului este reabilitată. Proiectul de lege reglementează mecanismul de desfăşurare a procedurii disciplinare (această practică de reglementare este întîlnită şi în legislaţia franceză). Astfel, administratorul supus procedurii disciplinare şi solicitantul aplicării măsurii disciplinare vor fi informaţi despre data şi locul examinării cazului, pentru a se asigura prezenţa acestora. Este garantat principiul transparenţei şi drepturi egale ambelor părţi de a participa şi prezenta argumente cu referire la o anumită încălcare. Comisia de autorizare şi disciplină asigură accesul administratorului şi a reprezentantului acestuia la toate documentele cazului supus examinării. Cazul se va examina numai cu participarea administratorului supus procedurii disciplinare, cu excepţia prevăzută de lege, deoarece se va examina activitatea personală a acestuia. Totodată, este admisă prezenţa avocatului ambelor părţi, pot fi chemaţi şi audiaţi martori, specialişti şi experţi în vederea asigurării unei examinări depline şi sub toate aspectele a cazului supus examinării.

4. Asocierea administratorilor insolvabilității în organizații profesionale

În Republica Moldova la etapa actuală există o singură asociaţie profesională fondată în

octombrie 2008, și anume Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din Republica Moldova

„ALARM”. Scopul primordial al acesteia este de a apară drepturile şi interesele legitime ale tuturor participanţilor la procesul de insolvabilitate şi a contribui la extinderea şi perfecţionarea cadrului legislativ ce reglementează relaţiile în domeniu, întru ridicarea nivelului de profesionalism şi responsabilitate a practicienilor în insolvenţă, precum şi în scopul dezvoltării procesului de cooperare cu autorităţile publice, societatea civilă, organizaţiile internaţionale spre optimizarea cadrului instituţional în domeniul insolvabilităţii, dizolvării, reorganizării şi administrării fiduciare.Asociaţia obştească este neguvernamentală, apolitică, non-profit, constituită în baza asocierii persoanelor fizice şi juridice, activitatea căreia este reglementată de

Statut. Asociaţia este unica de acest gen în RM și îşi desfăşoară activitatea pe întreg teritoriul ţării, numără mai mult de jumătate din membrii activi ai administratorilor procesului de insolvabilitate.Urmează a ţine cont de faptul că asociaţiile profesionale se manifestă activ prin acţiuni de elaborare a măsurilor şi mecanismelor pentru cooperarea constructivă între participanţii în cadrul procesului de insolvabilitate, organizarea şedinţelor şi adunărilor în vederea examinării problemelor apărute în practica legislativă, elaborarea materialelor metodice, înaintarea propunerilor privind modificarea cadrului legislativ în domeniul insolvabilităţii, generalizarea practicii aplicării mecanismelor legale etc.

Totuși asocierea în cadrul ALARM este pe principii benevole, iar deciziile de autoadmini strare adoptate nu au putere juridică deplină pentru toată comunitatea administratorilor insolvabilității.

Experții recomandă crearea unui organ profesional puternic, cu o structură clară şi transparentă, care se bucură de competenţele necesare pentru a realiza eficient autoreglementarea și autoadministrarea.În acest sens proiectul Legii cu privire la administratorii autorizați prevede crearea Uniunii Administratorilor Autorizaţi, care reprezintă o organizaţie profesională necomercială cu personalitate juridică, ce are ca obiective promovarea şi apărarea intereselor colective ale administratorilor şi reprezentarea acestora în raport cu autorităţile şi organele administraţiei publice în procesul de reglementare şi supraveghere a activităţii de administrator – scopul constituirii coincide cu practica majorităţii profesiilor juridice şi conexe.Uniunea urmează să elaboreze şi să aprobe Codul deontologic al administratorilor, ocupînd astfel un rol cheie în cadrul asigurării respectării standardelor profesionale de către administratori, participă activ la procesul de formare a administratorilor, etc. Uniunea Administratorilor autorizaţi are o importanţă deosebită în consolidarea profesiei administratorilor. Astfel, calitatea de membru al Uniunii administratorilor autorizaţi este obligatory pentru fiecare administrator care activează. Uniunea va avea capacitatea şi posibilitatea de a supraveghea activitatea fiecărui practician,astfel asigurîndu-se respectare principiilor şi valorilor profesionale cît şi corectitudinea activităţii acestora. Pe de altă parte, Uniunea constituie organul reprezentativ al practicienilor, iar calitatea lor de membru le oferă posibilitatea de a participa activ la luarea de decizii importante în vederea dezvoltării şi promovării profesiei, deciderea asupra programelor de instruire continuă, etc.

5. Comentarii şi recomandări

Urmare a efectuării studiului în cauză, atestăm insuficiența cadrului legal în vigoare în vederea

garantării unei bune funcţionări a administratorilor insolvabilității în situaţia unei economii de piaţă care se bazează pe activitatea eficientă a agenţilor economici, pe orientarea capitatului spre dezvoltarea ramurilor de activitate economică de profit, pe legalitatea şi concurenţa loială a mediului de afaceri. Anume administratorii insolvabilităţii reprezintă o poziţie cheie în procesul de insolvabilitate cu referire la creditori, debitor şi salariaţii acestuia. Aceştia au puterea de decizie care poate avea consecinţe semnificative asupra actorilor implicaţi în insolvabilitate.

Astfel, cadrul legal naţional trebuie să fie unul puternic, transparent și previzibil pentru a asigura

legalitatea activității administratorului, precum și reglementarea procesului de supraveghere şi atragere la răspundere în cazurile expres prevăzute. Reieşind din lacunele şi necesităţile depistate în domeniul reglementării procesului de insolvabilitate, considerăm indispensabilă adoptarea proiectului de Lege cu privire la administratorii autorizați, care va oferi posibilitatea instituirii unei premise legale pentru asigurarea şi garantarea profesionalismului şi responsabilităţii persoanelor admise în profesia de administrator în cadrul procedurilor de insolvabilitate.

Proiectul de lege nominalizat promovează colaborarea dintre autorităţile de diferit nivel

(Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei, instanţelor de judecată,Uniunea Avocaților, Uniunea Administratorilor Autorizaţi, etc.) pentru asigurarea corectitudinii şi profesionalismului administratorilor, în vederea respectării drepturilor creditorilor şi debitorilor. Urmează să se instituie un mecanism de reglementarecomplex al profesiei: pe de o parte legea stabileşte un cadru general concret şi expres care reglementează activitatea administratorilor, pe de altă parte Ministerul Justiţiei şi Guvernul va interveni cu reglementarea secundară pentru a asigura buna

funcţionare a activităţii propriu-zise, iar Uniunea Administratorilor Autorizaţi va aproba Codul deontologic pentru a supraveghea comportamentul administratorilor prin prisma regulilor deontologice şi de etică profesională şi va stabili modalitatea formării profesionale continue a administratorilor autorizaţi, aceste prerogative fiind în esenţă manifestarea tendinţei de autoreglementare a profesiei.

Cu profund respect, avocatul Dumneavostră - Alexandru Grosu.